Publicitatea are numeroase clasificări, funcţie de mai multe criterii. Publicitatea este considerată a fi de trei tipuri în funcţie de scopul acesteia: de informare, de convingere sau de reamintire. După obiectivul mesajului, publicitatea poate fi de produs/serviciu, de marcaă şi instituţională. Ţinând cont de aria geografică ţintită, identificăm publicitatea locală, regională, la nivel naţional şi la nivel internaţional. După destinatarul mesajului: publicitate destinată consumatorilor finali şi cea al cărei target sunt intermediarii. În funcţie de efectul scontat, publicitatea poate fi delimitată astfel: cu efect imediat şi cu efect întârziat, vizibil după o perioadă mai lungă de timp. Luând ca reper mesajul difuzat, se identifică publicitatea factuală şi cea emoţională. Atunci când se are în vedere sponsorul, ţinem cont de faptul că acesta poate fi producătorul, un intermediar sau alt agent economic. O altă clasificare ar fi cea care are în vedere influenţa asupra cererii: destinată influenţării fie a cererii primare fie a celei selective, în cazul utimei, important nefiind tipul produsului ci marca pentru care se încearcă crearea unei preferinţe.

   Revenind la prima clasificare, amintim tipurile de publicitate după scop: de informare, de convingere şi de reamintire. Prima dintre acestea este utilă când pe piaţă apare o categorie nouă de produse. Astfel se urmăreşte stimularea cererii primare. Atunci când produsul nu este cunoscut de către public, acesta trebuie să înţeleagă mai întâi de ce i-ar folosi. Ca şi exemplu, apariţia CD-ului a atras clienţi după ce aceştia au înţeles diferenţa faţă de o casetă şi avantajele privind sunetul şi comoditatea.

Publicitatea de convingere este necesară ca urmare a competiţiei de pe piaţă. Obiectivul ei este de a stimula o cerere selectivă, fiecare marcă încercănd să demonstreze că oferă o mai bună calitate pentru o anume categorie de produse faţă de alte mărci, sau un preţ mai accesibil. De multe ori publicitatea de convingere se prezintă sub forma publicităţii comparative, în care produsul oferit de o marcă se raportează la acelaşi tip de produs oferit de o altă marcă. Publicitatea comparativă este interzisă în unele ţări, fiind considerată a fi neloială.

Publicitatea de reamintire intervine atunci când un produs a ajuns la maturitate, este cunoscut iar interesul publicului trebuie menţinut.